Viorica Dăncilă, prima femeie prim-ministru din istoria României, a revenit asupra momentelor care i-au marcat cariera politică, vorbind deschis despre obstacolele pe care le-a întâmpinat și despre „gustul amar” lăsat de experiențele trăite în vârful puterii. Într-un interviu recent, fostul premier a făcut dezvăluiri despre misoginismul din mediul politic, dar și despre trădările care au dus la căderea Guvernului său.
„A fost greu să accepte că premierul este femeie”
Viorica Dăncilă a subliniat că, în ciuda evoluției societății, misoginismul a reprezentat o barieră constantă în activitatea sa. Aceasta a mărturisit că a fost criticată nu doar pentru deciziile luate, ci și prin prisma genului său.
„Aveam colegi care îmi spuneau: «Muncești foarte mult, te implici, ești foarte strictă, foarte corectă, dar ești femeie». Era foarte greu pentru unii colegi să accepte că primul-ministru este femeie”, a declarat aceasta.
„Trădată de cei pe care i-am susținut”
Unul dintre cele mai dureroase episoade rememorate a fost moțiunea de cenzură care a dus la căderea cabinetului său. Viorica Dăncilă a explicat că succesul moțiunii a fost posibil cu sprijinul unor colegi din PSD, fapt care a reprezentat o lovitură personală.
„Doi dintre ei au fost răsplătiți, au ajuns deputați și trei au fost nominalizați ca președinți de agenții. Acest lucru m-a durut foarte mult! Știam că trebuie să plec, dar atunci când această plecare s-a făcut din dorința unora de a lua puterea în partid…”, a adăugat fostul prim-ministru.
Viața după Palatul Victoria: O „eliberare”
Retrasă din prim-planul scenei politice intense, Viorica Dăncilă mărturisește că trăiește acum cu o relaxare pe care funcția de premier nu i-o permitea. Deși a rămas un om activ și implicat în diverse proiecte, lipsa presiunii protocolare i-a redat timpul necesar pentru familie, o prioritate pe care a recunoscut că a fost nevoită să o pună în plan secund pe perioada mandatului.
Privind în urmă, ea își păstrează convingerea că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru binele țării, concluzionând că „jurământul față de țară este pentru întreaga viață”.